ORAȘUL PLOIEȘTI
| „Ploeștii – ca aproape toate orașele noastre – s-au născut dintr-un sat. Originea acestui sat se pierde în trecutul îndepărtat. Legenda vorbește de un grup de șapte case, pitite într-o poiană a codrilor Vlasiei, subt un moș – Ploae… Întemeietorii satului Ploești s-au așezat la marginea Vlasiei, demult, în niște vremuri aspre, căci altfel ei ar fi ales locuri nu atât de tari. Cei șapte gospodari au fugit de undeva -loviţi de ostași străini, subt prigoana unui stăpân, executați cu cruzime de dabilari la butuc și-n fum de ardeiu roșu. Mai demult sau mai devreme, țăranii conduși de moș Ploae – au venit de cine știe unde cu stupii și cu vitele. Începuturile satului Ploești se confundă cu munca aprigă a defrișării pădurii. Urmașii au redat perfect aceasta trudă în stema Ploeștilo: doi lei care desrădăcinează un stejar. Unii cercetători ai trecutului Ploeștilor cred că acest sat (poate chiar oraș) datează dinainte de 1400. În sat era o bisericuţă de lemn,- un schit de maici cum zice tradiția. Pe locul schitului, Matei Basarab ar fi ridicat în 1639 Biserica Domnească, cu hram la Sf. Petru și Pavel. Satul n-a rămas izolat. Între Ploești și Brașov au existat demult legături comerciale. Cărăușii din Ploești aduceau din vechime mărfuri brașovene, mai întâi pe drumul Teleajenului, apoi de-a lungul râului Prahova. Astfel, în socotelile orașului Brașov pe anii 1500 – 1550 sunt trecuți în listele de plată câţiva cărăuși ploeșteni: la 1503 Radu, la 1543 Drăgoi, la 1545 Berivoi, Tudor, Avrut, Drăghici și Neagu. Printr-un document din 1567, Petru Vodă – fiul lui Mircea Vodă – recunoaște logofătului Coresi cumpărarea a cinci răzoare de moșie de la Avrut din Ploești… Creșterea târgului Ploești Târgul Ploești este legat de numele lui Mihai Viteazul – acel care s-a răzvrătit împotriva Turcilor și care, pentru un moment a unit într-un singur corp toate provinciile românești. Mihai Viteazul a dat îngăduința să se facă târg la Ploiești. În piață veneau cu marfa negustori și meșteșugari, care își descărcau desagii și puneau lucrurile pe jos. Aici se întindeau cojoace și scurteici, cum și găteli strălucitoare pentru femei. Apăreau mamularii, tivlicheri, plăpumari. Iar în obor se aduceau „producturile”. Trăgeau căruțele cu pește, lemne și cu vin. Vânzarea se făcea lângă căruță. Alături se vindeau vitele… „Cum s-a întemeiat târgul Ploești, așa s-au întemeiat toate târgurile românești – și așa iau ele ființă chiar subt ochii noștri”… După 1600 se țineau între Teleajen și Prahova două târguri săptămânale: unul la Târgșor și altul la Ploești… Desvoltarea Ploeștilor continuă metodic. La mijlocul veacului XVIII Ploeștiul e numit „oras de căpetenie”. „În Ploești stăteau acum, – scrie d. Zagorit , – capii județului Prahova, ispravnicii. Moșnenii urmau să stăpânească nesupărați moșia și târgul Ploești”… Sursa: Monografia orașului Ploești – Mihail Sevastos http://www.ploiesti.ro/legenda.php |